M-aştepţi...

E toamnă târzie, cu soarele blând,
Cu-auzul atent un zgomot să prinzi,
Privesc către poartă ochii tăi blânzi,
O umbră să vezi, căci văzul e slab.
Cu mersul încet, cu părul tău alb,
Pe prispă te-aşezi şi... m-aştepţi!
Ani grei peste tine-au trecut,
Ani au trecut peste toate!
O mână de om cu glas tremurat,
Cu vorba molcomă şi gândul curat,
Izvor din minte de om înţelept.
Cu-n colţ de batic înflorat,
O lacrimă-ţi ştergi în ochiul uscat!
Tufe de flori şi nuci decojite,
Pe iarbă întinse, la soare uscate,
Galben gutuia, galbenă frunza,
Bătrân e copacul, rodul apasă,
Atârnă şi crengile-şi lasă.
Si casa şi prispa mai joasă,
Si gardul într-o parte aplecat,
Leagăn şi umbră nucul mi-a fost!
Mi-a fost, nu mai este...
***
Amintiri în şuvoi, scumpă povară,
Umbre învie şi-n gând le presară!
Te văd cum vii de pe câmp ostenită,
Cu mâna uscată de munca, muncită,
Fărâme, bucata în şase o rupi,
Pe masă o pui pe un ştergar ros,
Fire de in ce-ai ţesut şi ai tors!
Sărac ne-împarţe-ai vorbe alint,
Îndemnul şi pilda în ele mai simt,
Copii puşi pe şotii, hârjoană,
Glasu-ţi aud strigând a dojană!
Boabe de rouă în gene-mi apar,
Inapoi când privesc, iar şi iar.
Aş vrea, de la mine putere să iei,
Pe umeri să-mi pun anii-ţi grei.
Mi-e teamă să pun în cuvinte,
Ce dor am, ce inima-mi simte,
Trecute şi dulci aduceri aminte!
Să scriu albul hârtiei mă-ndeamnă
Numele-ţi de sfântă icoană, mamă,
In suflet te port, în galbenă ramă!
***
În seara ce vine o lampă aprinzi,
Sticla o cureţi, fitilul întinzi,
Lumina e slabă, tăcerea e spartă,
Auzul ascultă un câine ce latră.
Încă o zi ce-n noapte s-a scurs,
Crud taie din firul vieţii întins!
M-aştepţi, ca să vin...
Aştepţi ca să pleci...

12.10.2007